Dex îndepărtare

ÎNDEPĂRTÁRE, îndepărtări, s. f. Acțiunea de a (se) îndepărta și rezultatul ei; înlăturare, eliminare; destituire; abatere, deviere. – V. îndepărta.

ÎNDEPĂRTÁRE s. 1. depărtare, distanțare. (~ lui de grupul nostru.) 2. depărtare, dezlipire. (~ lui de mama sa.) 3. v. anulare. 4. v. spațiere. 5. v. excludere. 6. v. destituire. 7. v. concediere. 8. v. ridicare. 9. v. curățare. 10. v. înlăturare. 11. v. evitare. 12. înlăturare, (fig.) scuturare. (~ lanțurilor robiei.) 13. v. deviere.

Îndepărtare ≠ apropiere

îndepărtáre s. f., g.-d. art. îndepărtării; pl. îndepărtări

ÎNDEPĂRTÁ, îndepărtez, vb. I. 1. Tranz. A face să fie sau a ține departe; a înlătura. ♦ A scoate pe cineva din funcție; a concedia. 2. Refl. A pleca din apropierea cuiva sau a ceva; a merge în altă parte. ♦ A se abate, a devia. – În + depărta.

A ÎNDEPĂRTÁ ~éz tranz. 1) A face să se îndepărteze. 2) (obiecte) A muta mai departe (unul de altul). 3) pop. (persoane) A scoate drept pedeapsă (dintr-o funcție); a da afară; a destitui; a elibera; a concedia. L-au ~at de la conducere. 4) fig. A ține la distanță; a distanța. /în + a depărta

A SE ÎNDEPĂRTÁ mă ~éz intranz. 1) A se deplasa sau a se situa la o anumită distanță (de cineva sau de ceva); a se distanța. Să nu te ~ezi de mine. ◊ ~ de subiect a se abate de la temă. 2) fig. (despre persoane) A înceta de a mai avea concepții comune. Se ~ează unii de alții. /în + a depărta

ÎNDEPĂRTÁ vb. 1. a (se) depărta, a (se) distanța. (Se ~ unii de alții; s-a ~ de grupul nostru.) 2. v. izola. 3. a (se) depărta, a (se) dezlipi. (Să nu te ~ de mine!) 4. v. spația. 5. v. izgoni. 6. v. exclude. 7. v. destitui. 8. v. concedia. 9. v. ridica. 10. v. scoate. 11. v. curăța. 12. v. înstrăina. 13. v. înlătura. 14. v. evita. 15. v. risipi. 16. a înlătura, (fig.) a scutura. (A ~ lanțurile robiei.) 17. v. abate.

A (se) îndepărta ≠ a (se) apropia

A îndepărta ≠ a apropia

A se îndepărta ≠ a se apropia

îndepărtá vb., ind. prez. 1 sg. îndepărtéz, 3 sg. și pl. îndepărteáză