ÎNDREPTÁR, îndreptare, s. n. Colecție de norme, reguli și practici pentru un anumit domeniu; călăuză, ghid. – În + dreptar (Înv. „îndreptar” < drept).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNDREPTÁR s. 1. v. ghid. 2. v. normativ.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
îndreptár s. n., pl. îndreptáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎNDREPTÁR ~e n. Carte ce cuprinde o colecție de norme, reguli și recomandări practice într-un anumit domeniu; călăuză; ghid; îndrumar. ~ ortoepic. /a îndrepta + suf. ~ar
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink