Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: îndrăci (verb tranzitiv) , îndrăcire (substantiv feminin)   
ÎNDRĂCÍRE s. f. (Rar) Stare de (extremă) iritare; furie. – V. îndrăci.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNDRĂCÍRE s. v. furie, înverșunare, mânie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
îndrăcíre s. f., g.-d. art. îndrăcírii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎNDRĂCÍ, îndrăcesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) înfuria, a (se) înrăi. – În + d**c.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ÎNDRĂCÍ ~ésc tranz. A face să se îndrăcească. /în + d**c
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE ÎNDRĂCÍ mă ~ésc intranz. A deveni al d******i (de rău); a se înrăi din cale afară. /în + d**c
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎNDRĂCÍ vb. v. înfuria, înrăi, mânia.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
îndrăcí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îndrăcésc, imperf. 3 sg. îndrăceá; conj. prez. 3 sg. și pl. îndrăceáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)