ÎNDUIOȘĂTÓR, -OÁRE, înduioșători, -oare, adj. Care provoacă înduioșare; mișcător, impresionant, emoționant. [Pr.: -du-io-] – Înduioșa + suf. -ător.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNDUIOȘĂTÓR adj. duios, emoționant, impresio-nant, mișcător, patetic, răscolitor, tulburător, vibrant, (rar) răvășitor, (înv.) simțitor. (O poveste ~oare de dragoste.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
înduioșătór adj. m., pl. înduioșătóri; f. sg. și pl. înduioșătoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎNDUIOȘĂTÓR1 adv. Cu înduioșare; în mod care trezește înduioșare. A privi ~. /a înduioșa + suf. ~ător
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎNDUIOȘĂTÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) Care înduioșează; cu proprietatea de a înduioșa. Melodie ~oare. /a înduioșa + suf. ~ător
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink