ÎNDĂRĂTNICÍE, îndărătnicii, s. f. Încăpățânare; p. ext. stăruință, perseverență. – Îndărătnic + suf. -ie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNDĂRĂTNICÍE s. 1. v. încăpățânare. 2. v. tenacitate.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
îndărătnicíe s. f., art. îndărătnicía, g.-d. art. îndărătnicíei; pl. îndărătnicíi, art. îndărătnicíile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎNDĂRĂTNICÍE ~i f. 1) Caracter îndărătnic; obstinație. 2) Acțiune îndărătnică; stăruință; perseverență; tenacitate. /a îndărătnici + suf. ~cie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink