Dex înfierat

ÎNFIERÁT¹ s. n. Înfierare. – V. înfiera.

ÎNFIERÁT², -Ă, înfierați, -te, adj. 1. (Despre animale) Însemnat cu fierul roșu; (despre semne) aplicat cu fierul roșu. 2. Fig. Osândit în public; stigmatizat. 3. (Pop.) Îmbrăcat în fier; ferecat. – V. înfiera.

ÎNFIERÁT adj. stigmatizat, (înv.) pecetluit. (Un condamnat ~.)

ÎNFIERÁT adj. v. ferecat, șinuit.

ÎNFIERÁT s. v. înfierare, stigmatizare.

înfierát, înfierátă, adj. (pop., în sintagma) cale înfierată = cale ferată.

înfierát s. n. (sil. -fie-)

ÎNFIERÁ, înfierez, vb. I. Tranz. 1. A însemna un animal cu ajutorul fierului înroșit. 2. Fig. A condamna cu toată severitatea, a osândi în public; a stigmatiza. – În + fier.

A ÎNFIERÁ ~éz tranz. 1) (animale) A însemna cu un fier roșu; a marca printr-o danga; a dăngălui. ~ un mânz. 2) fig. (persoane, fapte etc.) A condamna în mod public; a osândi; a stigmatiza; a blama. /în + fier

ÎNFIERÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A ÎNFIERA. 2) pop. rar Care este acoperit cu fier; ferecat. /v. a înfiera

ÎNFIERÁ vb. 1. (reg.) a săgni, (înv.) a pecetlui, a semna. (A ~ un animal domestic.) 2. v. stig-matiza. 3. v. dezaproba.

înfierá pers. 3 sg. înfieréază, vb. I (reg., înv.) 1. (despre păr, mustăți) a începe să crească, a da, a miji. 2. (despre oala pusă la foc) a da în fiert (când se ridică bulbucii la suprafața apei).

înfierá vb. (sil. -fie-), ind. prez. 1 sg. înfieréz, 3 sg. și pl. înfiereáză