înfiptá vb. I (reg., înv.) a înfige.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
ÎNFÍPT, -Ă, înfipți, -te, adj. 1. Nemișcat, neclintit, țeapăn. 2. (Fam.) Îndrăzneț, cutezător; p. ext. obraznic. ♦ (Adverbial) De-a dreptul, direct. – V. înfige.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNFÍPT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A ÎNFIGE. 2) fam. Care nu se dă bătut; bățos. 3) depr. Care este stăpânit de mândrie și impertinență. /v. a înfige
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎNFÍPT adj. v. îndrăzneț.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink