Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
ÎNFRICOȘÁRE s. f. Acțiunea de a (se) înfricoșa; frică; intimidare. – V. înfricoșa.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNFRICOȘÁRE s. v. groază.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
înfricoșáre s. f., g.-d. art. înfricoșării
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎNFRICOȘÁ, înfricoșez, vb. I. Refl. și tranz. A fi cuprins sau a face pe cineva să fie cuprins de frică; a (se) înspăimânta; a (se) îngrozi, a se înfrica. – În + fricos.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ÎNFRICOȘÁ ~éz tranz. A face să se înfricoșeze. [Sil. în-fri-] /în + fricos
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE ÎNFRICOȘÁ mă ~éz intranz. A fi cuprins de frică. /în + fricos
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎNFRICOȘÁ vb. v. îngrozi.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
înfricoșá vb., ind. prez. 1 sg. înfricoșéz, 1 pl. înfricoșăm; conj. prez. 3 sg. și pl. înfricoșéze; ger. înfricoșând
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink