ÎNFUNDĂTÚRĂ, înfundături, s. f. Drum, stradă fără ieșire; intrare, fundătură. ♦ Loc (adâncit) care pare închis din toate părțile. – Înfunda + suf. -ătură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
înfundătúră s. f., g.-d. art. înfundătúrii; pl. înfundătúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎNFUNDĂTÚRĂ ~i f. Depresiune de teren, închisă din toate părțile. /a înfunda + suf. ~ătură
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink