ÎNFĂPTUITÓR, -OÁRE, înfăptuitori, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care înfăptuiește ceva; realizator. [Pr.: -tu-i-] – Înfăptui + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNFĂPTUITÓR s. v. creator.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
înfăptuitór s. m. (sil. -tu-i-), pl. înfăptuitóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
înfăptuitoáre s. f. (sil. -tu-i-), g.-d. art. înfăptuitoárei; pl. înfăptuitoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink