Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
ÎNGENUNCHÉRE, îngenuncheri, s. f. Acțiunea de a îngenunchea și rezultatul ei. – V. îngenunchea.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNGENUNCHÉRE s. (livr.) genuflexiune.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ÎNGENUNCHÉRE s. v. aservire, înrobire, robie, robire, subjugare, supunere.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
îngenunchére s. f., g.-d. art. îngenunchérii; pl. îngenunchéri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎNGENUNCHEÁ, îngenunchez, vb. I. 1. Intranz. A se așeza în genunchi. 2. Tranz. Fig. A supune, a aservi. ♦ (Rar) A da în stăpânire, a închina (unui dușman). [Prez. ind. și: îngenúnchi] – Lat. ingenuculare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ÎNGENUNCHEÁ ~éz 1. intranz. 1) A se așeza în genunchi. 2) fig. A cădea în genunchi. 2. tranz. 1) (persoane) A constrânge la supunere totală. 2) (popoare, țări, teritorii) A lua în stăpânire (prin puterea armată); a face să piardă independența; a supune; a aservi; a înrobi; a subjuga; a înfeuda. [Sil. -nun-chea] /<lat. ingenuculare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎNGENUNCHEÁ vb. v. aservi, înrobi, robi, subjuga, supune.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
îngenuncheá vb., ind. prez. 1 sg. îngenunchéz, 3 sg. și pl. îngenuncheáză, 1 pl. îngenunchém; conj. prez. 3 sg. și pl. îngenunchéze; ger. îngenunchínd
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink