ÎNGERÉSC, -EÁSCĂ, îngerești, adj. 1. Care aparține îngerilor, privitor la îngeri, de îngeri; angelic. ♦ Ca de îngeri; pur, neprihănit; excepțional. 2. (Rar) Călugăresc, monahal. – Înger + suf. -esc.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNGERÉSC adj. serafic, (rar) serafimic, (livr.) angelic.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ÎNGERÉSC adj. v. călugăresc, mănăstiresc, minunat, monahal, monahicesc, splendid, superb.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
îngerésc adj. m., f. îngereáscă; pl. m. și f. îngeréști
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎNGERÉSC ~eáscă (~éști) Care ține de îngeri; propriu îngerilor; angelic. /înger + suf. ~esc
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink