Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: îngheț (substantiv neutru) , îngheța (verb tranzitiv)   
ÎNGHÉȚ, înghețuri, s. n. Trecere a apei în stare de gheață; înghețare; p. ext. ger mare. ♦ Fig. Fior de frig, răceală. – Din îngheța (derivat regresiv).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNGHÉȚ s. (rar) înghețare. (S-a produs ~ la sol.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Îngheț ≠ dezgheț
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
înghéț s. n., pl. înghéțuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎNGHEȚÁ, înghéț, vb. I. 1. Intranz. (La pers. 3) A se preface în gheață. ◊ Expr. A-i îngheța cuiva inima (sau sângele în vine) = a înlemni, a încremeni. ♦ (Despre sol) A se întări, a se învârtoșa din cauza înghețului. 2. Intranz. și tranz. fact. A degera, a amorți sau a face să degere, să amorțească de frig. 3. Intranz. Fig. A încremeni. a înlemni, a înmărmuri (de frică, de emoție). – Lat. inglaciare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ÎNGHEȚÁ înghéț 1. intranz. 1) (despre unele lichide, în special despre apă) A se preface în gheață (la o temperatură mai joasă de zero grade); a deveni gheață. 2) (despre corpuri care conțin apă) A se întări din cauza temperaturii mai joase de zero grade. 3) (despre părți ale corpului) A deveni insensibil din cauza frigului; a amorți de frig; a degera. 4) (despre oameni și despre animale) A muri din cauza temperaturii prea scăzute. 5) fig. A pierde capacitatea de a se mișca (din cauza unor emoții puternice); a rămâne nemișcat; a împietri; a înlemni; a înmărmuri; a încremeni. ◊ A-i ~ cuiva inima (sau sângele în vine) a încremeni (de spaimă). A-i ~ cuiva vorba pe buze a nu mai putea scoate nici o vorbă. 2. tranz. 1) A supune înghețului; a preface în gheață. 2) A face să amorțească de frig. 3) fig. A face să rămână nemișcat; a încremeni. /<lat. inglaciare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎNGHÉȚ ~uri n. 1) Fenomen care se produce în natură (la o temperatură mai joasă de zero grade) și care se manifestă prin trecerea apei din stare lichidă în stare solidă sau prin întărirea corpurilor ce conțin apă. A da (sau a se lăsa) ~ul. 2) fig. Senzație de frig; răceală puternică. /v. a îngheța
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎNGHEȚÁ vb. 1. a se solidifica, (înv. și reg.) a (se) slei, (reg.) a se prinde, (înv.) a se strânge. (Râul, apa a ~.) 2. a congela. (~ un aliment.) 3. a degera. (A ~ în mijlocul câmpului.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ÎNGHEȚÁ vb. v. împietri, încremeni, înlemni, înmărmuri, înțepeni, paraliza.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A îngheța ≠ a (se) dezgheța, a (se) topi
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
înghețá vb., ind. prez. 1 sg. înghéț, 3 sg. și pl. îngheáță; conj. prez. 3 sg. și pl. înghéțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎNGHEȚÁ vb. I. În gastronomie, a răci puternic un aliment pentru a-l solidifica, respectiv a căpăta aspect de gheață sau de înghețată; în expr. curentă: a pune un aliment pentru un anumit timp la congelator pentru a îngheța, cf. fr. glacer, engl. to ice.
Sursa: Dicționar gastronomic explicativ | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)