Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
ÎNGHIMPÁT, -Ă, înghimpați, -te, adj. (Rar) Plin de ghimpi. – V. înghimpa.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNGHIMPÁT adj. v. ghimpos, mărăcinos, spinos, țepos.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
înghimpát, înghimpátă, înghimpáți, înghimpáte, adj. (pop. și rar) 1. plin de ghimpi. 2. împuns, înțepat cu un ghimpe. 3. (fig.) îmboldit, îndemnat.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
ÎNGHIMPÁ, înghímp, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) înțepa, a (se) împunge. ♦ Tranz. Fig. A îmboldi. – În + ghimpe.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ÎNGHIMPÁ înghímp tranz. 1) (ființe sau părți ale corpului lor) A supune unei senzații de durere fizică, înfigând un obiect ascuțit; a împunge; a înțepa. 2) fig. A ataca răutăcios cu ironii sau vorbe usturătoare; a înțepa; a împunge; a mușca. /în + ghimpe
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE ÎNGHIMPÁ mă înghímp intranz. A face (concomitent) schimb de vorbe usturătoare (unul cu altul). /în + ghimpe
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎNGHIMPÁ vb. v. împunge, îndemna, înțepa, stimula.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
înghimpá vb., ind. prez. 1 sg. înghímp, 3 sg. și pl. înghímpă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink