Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
ÎNGRIJORÁRE, îngrijorări, s. f. Starea omului îngrijorat; grijă; temere, neliniște, îngrijare. – V. îngrijora.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNGRIJORÁRE s. frământare, grijă, neliniște, temere, (livr.) anxietate, impaciență, (înv. și pop.) păs, (înv.) îngrijire. (~ ta este nejustificată.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
îngrijoráre s. f., g.-d. art. îngrijorării; pl. îngrijorări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎNGRIJORÁ, îngrijorez, vb. I. Tranz. și refl. A inspira sau a simți neliniște, grijă, teamă; a (se) neliniști, a (se) alarma, a (se) îngriji, a se îngrija. [Var.: (Înv.) îngrijurá vb. I] – În + grijă + suf. -ura.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ÎNGRIJORÁ ~éz tranz. A face să se îngrijoreze; a neliniști. /în + grijă
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE ÎNGRIJORÁ mă ~éz intranz. A fi cuprins de grijă; a intra la griji; a se neliniști; a se agita; a se frământa. /în + grijă
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎNGRIJORÁRE ~ări f. 1) v. A ÎNGRIJORA și A SE ÎNGRIJORA. 2) Stare de neliniște sufletească; zbucium; frământare; agitație. /v. a (se) îngrijora
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎNGRIJORÁ vb. 1. a (se) alarma, a (se) frământa, a (se) intriga, a (se) neliniști, a (se) speria, a (se) tulbura, (livr.) a (se) impacienta, (reg.) a (se) îngrija, (înv.) a (se) îngriji, a (se) lărmui. (Îl ~ întârzierea lui.) 2. a se neliniști, a se teme, (înv.) a se griji. (Nu trebuie să te ~ de soarta lui.) 3. v. păsa.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A (se) îngrijora ≠ a (se) liniști
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
îngrijorá vb., ind. prez. 1 sg. îngrijoréz, 3 sg. și pl. îngrijoreáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink