Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: îngrădi (verb tranzitiv) , îngrădire (substantiv feminin)   
ÎNGRĂDÍRE, îngrădiri, s. f. Acțiunea de a (se) îngrădi și rezultatul ei. – V. îngrădi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNGRĂDÍRE s. v. împrejmuire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ÎNGRĂDÍRE s. v. restricție, restrângere.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Îngrădire ≠ dezgrădire
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
îngrădíre s. f., g.-d. art. îngrădírii; pl. îngrădíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎNGRĂDÍ, îngrădesc, vb. IV. 1. Tranz. A împrejmui un teren (cu gard, cu uluci, cu zid etc.); p. ext. a hotărnici. ♦ Refl. Fig. A se pune la adăpost, a se apăra cu ajutorul cuiva sau a ceva. 2. Tranz. Fig. A pune limite, a stăvili. 3. Refl. recipr. (Înv.) A se înțelege, a cădea de acord. – Cf. sl. graditi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ÎNGRĂDÍ ~ésc tranz. 1) (terenuri, suprafețe etc.) A înconjura cu un gard; a împrejmui; a țărcui. ~ curtea. 2) fig. A pune în anumite limite; a mărgini; a limita; a restrânge. [Sil. în-gră-] /în + sl. graditi
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE ÎNGRĂDÍ mă ~ésc intranz. înv. 1) A ajunge la înțelegere reciprocă; a cădea de acord; a se înțelege. 2) fig. A se pune în afara oricărei responsabilități personale; a se pune la adăpost. /în + sl. graditi
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎNGRĂDÍ vb. v. împrejmui.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ÎNGRĂDÍ vb. v. limita, mărgini, restrânge.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A îngrădi ≠ a dezgrădi
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
îngrădí (îngrădésc, îngrădít), vb.1. A închide, a astupa. – 2. A împrejmui, a îngrădi. – 3. A pune limite, a stăvili. – 4. A stăpîni, a subjuga. – 5. A împleti, a face cozi. – 6. (Refl.) A se pune la adăpost, a se apăra. – 7. (Refl.) A se înțelege, a se avea bine. – Mr. ngărdire, megl. angărdés, angărdiri. Sl. graditi (Cihac, II, 115; DAR), cf. bg. gradjă, sb. graditi, rus. goroditĭ, și de asemenea gard, grădină.Der. neîngrădit, adj. (fără îngrădire, deschis; nelimitat); îngrăditor, adj. (care îngrădește); îngrăditură, s. f. (gard, împrejmuire; înv., fortificație); îngrădeală, s. f. (separare); îngrădiș, s. n. (înv., gard); desgrădi, vb. (a scoate gardul, a desface o împrejmuire).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
îngrădí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îngrădésc, imperf. 3 sg. îngrădeá; conj. prez. 3 sg. și pl. îngrădeáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)