ÎNGRĂDITÚRĂ, îngrădituri, s. f. Împletitură de nuiele (sau gard, zid, grilaj etc.) cu care se împrejmuiește un teren. – Îngrădi + suf. -tură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNGRĂDITÚRĂ s. v. gard.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
îngrăditúră s. f., g.-d. art. îngrăditúrii; pl. îngrăditúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎNGRĂDITÚRĂ ~i f. Construcție în jurul unui teren, care împiedică accesul liber; gard. /a îngrădi + suf. ~tură
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink