Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
înierbát s.n. (reg.) V. înierbáre.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
înierbát, înierbátă adj. (reg.) 1. (despre vite) tratat cu spânz. 2. (despre pești) otrăvit cu iarbă specială. 3. (despre om) supărat, mâniat. 4. (despre poduri) minat.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
ÎNIERBÁ, înierbez, vb. I. Tranz. 1. A planta cu ierburi un teren sterp. 2. (Înv.) A pune într-un loc praf de pușcă, pentru a provoca o explozie. – În + iarbă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNIERBÁ vb. v. spânzui.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
înierbá, înierbéz, vb. I (reg.) 1. a trata o vită cu rădăcini de spânz. 2. a arunca peștilor iarbă otrăvitoare, pentru a-i prinde. 3. (refl.) a se supăra, a se mânia. 4. a pune iarbă de pușcă sub un zid pentru a exploda; a mina.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
înierbá vb. (sil. -ier-), ind. prez. 1 sg. înierbéz, 3 sg. și pl. înierbeáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink