înierbărí, înierbărésc, vb. IV (înv.) a mina (un zid, un pod).
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
ÎNIERBÁRE, înierbări, s. f. Acțiunea de a înierba și rezultatul ei. – V. înierba.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
înierbáre s. f. (sil. -ier-), g.-d. art. înierbării; pl. înierbări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink