Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: înmormânta (verb tranzitiv) , înmormântare (substantiv feminin)   
ÎNMORMÂNTÁRE, înmormântări, s. f. Ceremonia, ritualul așezării în mormânt; îngropare, înhumare, îngropăciune, mormântare. – V. înmormânta.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNMORMÂNTÁRE s. îngropare, îngropat, înhumare, (livr.) inhumație, sepultură, (înv. și pop.) petrecanie, petrecere, (pop.) îngropăciune, prohod, (înv. și reg.) astrucare, (înv.) pogre-banie. (Ceremonia ~ării.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Înmormântare ≠ dezgropare
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
înmormântáre s. f., g.-d. art. înmormântării; pl. înmormântări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎNMORMÂNTÁ, înmormântez, vb. I. 1. Tranz. A așeza un mort în mormânt; a îngropa, a înhuma, a astruca, a mormânta. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) îngropa (II 2). ♦ Tranz. A da ceva uitării. – În + mormânt.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ÎNMORMÂNTÁ ~éz tranz. 1) A pune în mormânt (respectând anumite ritualuri); a îngropa; a înhuma. 2) rar A astupa din toate părțile, ascunzând privirii. 3) fig. A lăsa să fie uitat; a da uitării. /în + mormânt
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎNMORMÂNTÁRE ~ări f. 1) v. A ÎNMORMÂNTA. 2) Ritual de punere a mortului în mormânt. [G.-D. înmormântării] /v. a înmormânta
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎNMORMÂNTÁ vb. a îngropa, a înhuma, (înv. și reg.) a astruca.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A înmormânta ≠ a deshuma, a dezgropa, a dezmormânta, a exhuma
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
înmormântá vb., ind. prez. 1 sg. înmormântéz, 3 sg. și pl. înmormânteáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)