Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: înmuguri (verb) , înmugurire (substantiv feminin)   
ÎNMUGURÍRE, înmuguriri, s. f. Faptul de a înmuguri; mugurire. – V. înmuguri.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNMUGURÍRE s. (BOT.) mugurire. (~ unei plante.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
înmuguríre s. f., g.-d. art. înmugurírii; pl. înmuguríri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎNMUGURÍ, pers. 3 înmugurește, vb. IV. Intranz. A face muguri; a muguri, a încăpuși. ♦ Fig. (Despre idei, soluții etc.) A lua naștere, a prinde contur în mintea cuiva. – În + mugur.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ÎNMUGURÍ pers. 3 ~éște intranz. 1) (despre plante) A se acoperi cu muguri; a da muguri. 2) fig. (despre atitudini, sentimente, idei) A începe să capete contururi precise; a prinde consistență; a se înfiripa; a încolți; a se deștepta. /în + mugur
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎNMUGURÍ vb. (BOT.) a muguri, (înv. și pop.) a odrăsli, (reg.) a împupi, a încăpuși.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
înmugurí vb., ind. prez. 3 sg. înmuguréște, imperf. 3 sg. înmugureá; conj. prez. 3 sg. și pl. înmugureáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)