Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: înrobi (verb tranzitiv) , înrobire (substantiv feminin)   
ÎNROBÍRE, înrobiri, s. f. Acțiunea de a înrobi și rezultatul ei. – V. înrobi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNROBÍRE s. 1. v. subjugare. 2. subjugare, (livr.) servitute. (Stare de ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Înrobire ≠ dezrobire
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
înrobíre s. f., g.-d. art. înrobírii; pl. înrobíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎNROBÍ, înrobesc, vb. IV. Tranz. A supune, a robi, a subjuga, a aservi. – În + rob.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ÎNROBÍ ~ésc tranz. (popoare, țări, teritorii) A lua în stăpânire (prin putere armată); a face să piardă independența; a supune; a îngenunchea; a subjuga; a aservi; a înfeuda. /în + a robi
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎNROBÍ vb. 1. a robi, (înv.) a prăda. (A ~ un prizonier.) 2. v. subjuga.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A înrobi ≠ a dezrobi, a elibera
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
înrobí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înrobésc, imperf. 3 sg. înrobeá; conj. prez. 3 sg. și pl. înrobeáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)