Dex înrolare

ÎNROLÁRE, înrolări, s. f. Acțiunea de a (se) înrola și rezultatul ei. – V. înrola.

ÎNROLÁRE s.f. Acțiunea de a (se) înrola și rezultatul ei; angajare, înscriere (în armată, într-o mișcare etc.). [< înrola].

ÎNROLÁRE s. 1. (MIL.) încorporare, recrutare, (înv. și pop.) scriere, (Transilv. și Mold.) conscripție, (Transilv. și Maram.) șorozaș. (~ unui nou contingent.) 2. v. înregimentare.

înroláre s. f., g.-d. art. înrolării; pl. înrolări

ÎNROLÁ, înrolez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) înscrie în rândurile armatei; p. ext. a (se) înscrie într-o organizație, într-un partid; a (se) înregimenta. – Din fr. enrôler.

A ÎNROLÁ ~éz tranz. 1) A înscrie în efectivul armatei; a încadra într-o unitate militară; a încorpora; a angaja. 2) A introduce într-o grupare; a înregimenta. /<fr. enrôler

ÎNROLÁ vb. I. tr., refl. A (se) angaja în armată. ♦ (Fig.) A (se) înscrie (într-o organizație, într-un partid); a (se) înregimenta. [< fr. enrôler].

ÎNROLÁ vb. tr., refl. 1. a (se) angaja în armată. 2. (fig.) a (se) înscrie (într-o organizație, într-un partid); a (se) înregimenta. (< fr. /s'/enroler)

ÎNROLÁ vb. 1. (MIL.) a încorpora, a recruta, (înv. și pop.) a scrie, (Transilv.) a cătăni, a conscrie, (prin nordul Transilv.) a șorozi, (înv., prin Transilv. și Bucov.) a asenta. (I-a ~ la infanterie.) 2. (MIL.) a intra, a merge. (Se ~ în armată.) 3. v. înregimenta.

înrolá vb., ind. prez. 1 sg. înroléz, 3 sg. și pl. înroleáză