Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: înrădăcina (verb) , înrădăcinat (adjectiv)   
ÎNRĂDĂCINÁT, -Ă, înrădăcinați, -te, adj. Fixat în pământ prin rădăcini. ♦ Fig. pătruns adânc (în conștiință, în obișnuință etc.). – V. înrădăcina.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNRĂDĂCINÁT adj. încuibat. (Obicei ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ÎNRĂDĂCINÁ, înrădăcinez, vb. I. Refl. A se fixa în pământ prin rădăcini; a prinde rădăcini. ♦ Fig. A pătrunde adânc (în conștiință, în obișnuință etc.). – În + rădăcină.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ÎNRĂDĂCINÁ ~éz tranz. A face să se înrădăcineze. /în + rădăcină
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE ÎNRĂDĂCINÁ pers. 3 se ~eáză intranz. 1) (despre plante) A s*****i rădăcini (adânci); a se fixa în pământ cu ajutorul rădăcinilor. 2) fig. (despre obiceiuri, idei) A prinde rădăcini; a intra adânc în uz; a deveni obișnuit; a se încetățeni; a se statornici; a se împământeni; a se consimți. /în + rădăcină
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎNRĂDĂCINÁ vb. a se încuiba, a se statornici, (fig.) a se înțeleni. (Un obicei care s-a ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
înrădăciná vb., ind. prez. 1 sg. înrădăcinéz, 3 sg. și pl. înrădăcineáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)