Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
ÎNSPICÁRE, înspicări, s. f. Acțiunea de a înspica și rezultatul ei. – V. înspica.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
înspicáre s. f., g.-d. art. înspicării; pl. înspicări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎNSPICÁ, pers. 3 înspícă, vb. I. Intranz. (Pop.) A face spic, a da în spic. – Lat. inspicare sau în + spic.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ÎNSPICÁ pers. 3 înspícă intranz. (despre plante) A da în spic; a face spic. /<lat. inspicare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎNSPICÁ vb. (BOT.) (înv.) a spicui. (Grâul a ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
înspicá vb., ind. prez. 3 sg. înspícă, 3 sg. și pl. înspícă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink