Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
ÎNSPĂIMÂNTÁRE s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) înspăimânta și rezultatul ei; spaimă. – V. înspăimânta.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNSPĂIMÂNTÁRE s. v. groază.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
înspăimântáre s. f., g.-d. art. înspăimântării
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎNSPĂIMÂNTÁ, înspăimấnt, vb. I. Refl. A fi cuprins de spaimă. ♦ Tranz. A inspira spaimă, groază, a băga spaima în cineva. – În + spăimânta.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ÎNSPĂIMÂNTÁ înspăimânt tranz. A face să se înspăimânte. [Sil. în-spăi-] /în + a spăimânta
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE ÎNSPĂIMÂNTÁ mă înspăimânt intranz. 1) A se umple de spaimă. 2) A fi cuprins de spaimă; a se speria tare; a se înfiora. /în + a spăimânta
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎNSPĂIMÂNTÁ vb. v. îngrozi.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
înspăimântá vb., ind. prez. 1 sg. înspăimânt, 3 sg. și pl. înspăimântă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink