Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: înstrăina (verb tranzitiv) , înstrăinat (adjectiv)   
ÎNSTRĂINÁT1 s. n. Înstrăinare. [Pr.: -stră-i-.Var.: înstreinát s. n.] – V. înstrăina.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNSTRĂINÁT2, -Ă, înstrăinați, -te, adj. 1. Care a ajuns pe mâna altcuiva decât a posesorului inițial. 2. Îndepărtat sau plecat definitiv de acasă în altă localitate sau într-o țară străină; fig. îndepărtat, rupt sufletește de cineva. [Pr.: -stră-i-.Var.: înstreinát, -ă ad j.] – V. înstrăina.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNSTRĂINÁT adj. 1. străin, (fig.) dezrădăcinat. (~ printre ai săi.) 2. (JUR.) alienat. (Bunuri ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
înstrăinát s. n. (sil. -stră-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎNSTRĂINÁ, înstrăinez, vb. I. 1. Tranz. A trece cuiva (prin vânzare) stăpânirea unui lucru; a aliena un ban material. ♦ A sustrage, a fura. 2. Refl. A-și părăsi familia, locul de naștere sau de reședință, stabilindu-se în altă parte. ♦ Fig. A se îndepărta sufletește; a pierde afecțiunea, simpatia cuiva. [Pr.: -stră-i.Var.: înstreiná vb. I] – În + străin.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ÎNSTRĂINÁ ~éz tranz. 1) A face să se înstrăineze. 2) jur. A face să intre în posesia altcuiva prin cedarea oficială a dreptului de proprietate; a aliena. 3) (bunuri materiale) A lua pe ascuns și pe nedrept; a fura; a sustrage. [Sil. în-stră-i-] /în + străin
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE ÎNSTRĂINÁ mă ~éz intranz. 1) A deveni străin (sufletește). 2) A se așeza cu traiul în altă parte, despărțindu-se de baștină și de cei apropiați. /în + străin
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎNSTRĂINÁ vb. 1. (înv. și reg.) a (se) străina. (S-au ~ de casele lor.) 2. a se depărta, a se îndepărta. (De ce te-ai ~ de noi?) 3. (JUR.) a aliena. (A ~ un bun.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ÎNSTRĂINÁ vb. v. emigra, expatria, pribegi.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
înstrăiná vb. (sil. -stră-i-), ind. prez. 1 sg. înstrăinéz, 3 sg. și pl. înstrăineáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)