Dex însănătoșire

ÎNSĂNĂTOȘÍRE, însănătoșiri, s. f. Faptul de a (se) însănătoși; vindecare, înzdrăvenire, întremare, lecuire. [Var.: însănătoșáre s. f.] – V. însănătoși.

ÎNSĂNĂTOȘÍRE s. îndreptare, înfiripare, întremare, înzdrăvenire, lecuire, refacere, restabilire, ridicare, tămăduire, vindecare, (pop.) sculare, tămăduială, (înv.) sănătoșare, tămăduință, vracevanie. (~ completă a bolnavului.)

însănătoșíre s.f., g.-d. art. însănătoșírii; pl. însănătoșíri

ÎNSĂNĂTOȘÍ, însănătoșesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) face sănătos, a (se) vindeca de o boală; a (se) lecui. [Var.: însănătoșá vb. I] – În + sănătos.

A ÎNSĂNĂTOȘÍ ~ésc tranz. A face să se însănătoșească; a îndrepta; a vindeca; a lecui. /în + sănătos

A SE ÎNSĂNĂTOȘÍ mă ~ésc intranz. 1) A deveni (din nou) sănătos; a reveni la starea normală (după o boală); a se îndrepta; a se vindeca; a se lecui. 2) fig. (despre relații între oameni, ambianțe) A deveni mai bun; a se îmbunătăți; a se ameliora. /în + sănătos

ÎNSĂNĂTOȘÍ vb. a (se) îndrepta, a (se) înfiripa, a (se) întrema, a (se) înzdrăveni, a (se) lecui, a (se) reface, a (se) restabili, a (se) ridica, a (se) tămădui, a (se) vindeca, (latinism rar) a (se) sana, (pop. și fam.) a (se) drege, a (se) doftori, a (se) doftorici, (pop.) a (se) scula, (înv. și reg.) a (se) sănătoșa, a (se) tocmi, a (se) zdrăveni, (reg.) a (se) răzbuna, (Transilv.) a (se) citovi, (Mold.) a (se) priboli, (prin Olt., Ban. și Transilv.) a (se) zvidui, (înv.) a (se) remedia, a (se) vrăciui. (S-a ~ complet după o lungă boală.)

A (se) însănătoși ≠ a (se) îmbolnăvi

A însănătoși ≠ a îmbolnăvi

însănătoșí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. însănătoșésc, imperf. 3 sg. însănătoșeá; conj. prez. 3 sg. și pl. însănătoșeáscă