ÎNTINERITÓR, -OÁRE, întineritori, -oare, adj. (Rar) Care produce întinerire. – Întineri + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
întineritór adj. m., pl. întineritóri; f. sg. și pl. întineritoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink