Dex întipărire

ÎNTIPĂRÍRE, întipăriri, s. f. Acțiunea de a se întipări și rezultatul ei. – V. întipări.

ÎNTIPĂRÍRE s. 1. v. imprimare. 2. v. urmă.

ÎNTIPĂRÍRE s. v. fixare.

întipăríre s. f., g.-d. art. întipărírii; pl. întipăríri

ÎNTIPĂRÍ, întipăresc, vb. IV. Refl. A se imprima, a lăsa urmă într-un material prin apăsare; fig. a se fixa în mintea, în conștiința cuiva, lăsând o urmă puternică. – În + tipări.

A ÎNTIPĂRÍ ~ésc tranz. A face să se întipărească; a imprima. /în + a tipări

A SE ÎNTIPĂRÍ pers. 3 se ~éște intranz. 1) (despre urme, desene) A se reproduce prin apăsare; a se imprima. 2) fig. (despre amintiri, întâmplări) A se fixa rămânând pentru mai mult timp; a se încrusta. ~ în minte. ~ în inimă. /în + a tipări

ÎNTIPĂRÍRE ~i f. 1) v. A ÎNTIPĂRI și A SE ÎNTIPĂRI. 2) Urmă lăsată pe un obiect prin apăsare. 3) fig. Imagine rămasă în amintire; impresie. /v. a (se) întipări

ÎNTIPĂRÍ vb. 1. v. imprima. 2. (înv.) a-și tipări. (Își ~ urmele în zăpadă.) 3. a imprima, a săpa. (Vremea a ~ brazde adânci pe fruntea lui.)

ÎNTIPĂRÍ vb. v. fixa, rămâne.

întipărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. întipărésc, imperf. 3 sg. întipăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. întipăreáscă