Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: întitula (verb tranzitiv) , întitulat (adjectiv)   
ÎNTITULÁT, -Ă adj. v. intitulat.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
INTITULÁ, intitulez, vb. I. Tranz. A da, a pune un titlu unei scrieri; a numi într-un anumit fel pe cineva sau ceva. ♦ Refl. A purta un titlu; a se numi. [Var.: (pop.) întitulá, vb. II. – Din fr. intituler, lat. intitulare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNTITULÁ vb. I. v. intitula.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A INTITULÁ ~éz tranz. (cărți, articole) A înzestra cu un titlu; a numi. /<fr. intituler, lat. intitulare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE INTITULÁ se ~eáză intranz. A purta un titlu; a se numi. /<fr. intituler, lat. intitulare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
INTITULÁ vb. I. tr. A da un titlu (unei cărți, unei lucrări etc.). ♦ refl. A-și lua, a-și da un titlu. [P.i. 3,6 -lează, var. întitula vb. I. / < fr. intituler, cf. lat. intitulare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ÎNTITULÁ vb. I. v. intitula.
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INTITULÁ vb. v. supranumi.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
intitulá vb., ind. prez. 1 sg. intituléz, 3 sg. și pl. intituleáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)