ÎNTORCĂTÓR, întorcătoare, s. n. Piesă la războiul de țesut, constând dintr-un băț lung cu care se strânge, pe sulul dinainte, pânza țesută; întinzător, încordător. Întoarce + suf. -ător.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNTORCĂTÓR s. v. s********r.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
întorcătór s. n., pl. întorcătoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink