Dex întortocheat

ÎNTORTOCHEÁT, -Ă, întortocheați, -te, adj. (Despre drumuri, ape etc.) Sinuos, cotit. ♦ (Despre drumuri) Greu de găsit; încurcat² (I 2). ♦ (Despre linii, fire etc.) Orientat în sensuri diverse. ♦ (Despre grafie; fig. despre modul de a vorbi, de a scrie) Complicat, cu reveniri, cu digresiuni. ♦ (Despre clădiri) Cu multe cotituri, cu împărțire complicată. – V. întortochea.

ÎNTORTOCHEÁT adj. 1. v. cotit. 2. (rar) labirintic. (Clădire cu culoare ~.) 3. v. încâlcit.

ÎNTORTOCHEÁT adj. v. complicat.

Întortocheat ≠ drept

ÎNTORTOCHEÁ, întortochez, vb. I. 1. Refl. (Despre drumuri, ape etc.) A avea o linie sinuoasă, cotită. 2. Tranz. A complica, a încâlci un lucru, o idee. – Lat. *intorticulare.

A ÎNTORTOCHEÁ ~éz tranz. (idei, lucrări, probleme) A face (mai) complicat (decât este în realitate); a complica. /<lat. intorticulare

A SE ÎNTORTOCHEÁ pers. 3 se ~eáză intranz. (mai ales despre drumuri) A avea mai multe cotituri; a fi cotit. /<lat. intorticulare

ÎNTORTOCHEÁT ~tă (~ți, ~te) 1) (despre drumuri, ape) Care are curburi neregulate; cu multe cotituri; sinuos; cotit. 2) (despre linii, fire) Care are o orientare neregulată; răsucit în direcții diferite; încâlcit. 3) (despre modul de exprimare scrisă sau orală) Care este greu de înțeles; neclar; confuz. 4) (despre clădiri) Care are o arhitectură bizară. /v. a (se) întortochea

întortocheá vb., ind. prez. 1 sg. întortochéz, 3 sg. și pl. întortocheáză; conj. prez. 3 sg. și pl. întortochéze; ger. întortochínd