Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: întregi (verb tranzitiv) , întregit (adjectiv)   
ÎNTREGÍT, -Ă, întregiți, -te, adj. Făcut sau devenit întreg; completat. – V. întregi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNTREGÍT adj. v. completat.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ÎNTREGÍ, întregesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) face întreg (1), deplin, unitar; a (se) completa. – V. întreg.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ÎNTREGÍ ~ésc tranz. A face să fie întreg, plin (adăugând ceea ce lipsește); a completa; a complini. [Sil. în-tre-] /Din întreg
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎNTREGÍ vb. 1. v. completa. 2. v. reconstitui.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
întregí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. întregésc, imperf. 3 sg. întregeá; conj. prez. 3 sg. și pl. întregeáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)