ÎNTREGÚȚ, -Ă, întreguți, -țe, adj. (Fam., întărind pe „întreg”, „întreagă”) Diminutiv al lui întreg. – Întreg + suf. -uț.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
întregúț adj. m., pl. întregúți; f. sg. întregúță, pl. întregúțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink