ÎNTREMĂTÓR, -OÁRE, întremători, -oare, adj. Care întremează, care înzdrăvenește. – Întrema + suf. -ător.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNTREMĂTÓR adj. întăritor, lecuitor, tămăduitor, vindecător, (înv.) vrăciuitor. (O cură ~oare.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
întremătór adj. m., pl. întremătóri; f. sg. și pl. întremătoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎNTREMĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care întremează; cu proprietatea de a întrema. /a (se) întrema + suf. ~ător
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink