Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: întroloca (verb tranzitiv) , întrolocare (substantiv feminin)   
ÎNTROLOCÁRE s. f. (Reg.) Acțiunea de a (se) întroloca și rezultatul ei. [Var.: întrulocáre, întorlocáre s. f.] – V. întroloca.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
întrolocáre s. f., g.-d. art. întrolocării; pl. întrolocări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎNTROLOCÁ, întrolóc, vb. I. (Reg.) 1. Refl. A se strânge la un loc, a se întruni, a se reuni. 2. Tranz. și refl. A (se) forma, a (se) închega, a (se) înjgheba. 3. Tranz. (Rar) A uni; a împerechea. [Var.: întrulocá, întorlocá vb. I] – Din într-un loc.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ÎNTROLOCÁ întorlóc tranz. pop. A face să se întroloace; a întruni. /Din într-un loc
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE ÎNTROLOCÁ mă întrolóc intranz. pop. 1) A se strânge laolaltă; a se aduna la un loc; a se întruni. 2) fam. (despre persoana de s*x opus) A se uni (din nou) într-o familie. /Din într-un loc
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎNTROLOCÁ vb. v. acompania, aduna, conduce, duce, însoți, întovărăși, întruni, pe-trece, reuni, strânge.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A (se) întroloca ≠ a (se) separa
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
întrolocá vb., ind. prez. 1 sg. întrolóc, 3 sg. și pl. întroloácă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)