Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: întruchipa (verb tranzitiv) , întruchipare (substantiv feminin)   
ÎNTRUCHIPÁRE, întruchipări, s. f. Acțiunea de a (se) întruchipa și rezultatul ei. – V. întruchipa.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNTRUCHIPÁRE s. 1. v. concretizare. 2. v. personi-ficare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
întruchipáre s. f., g.-d. art. întruchipării; pl. întruchipări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎNTRUCHIPÁ, întruchipez, vb. I. Tranz. 1. A înfățișa în forme concrete, a reprezenta. ♦ Refl. A-și găsi o expresie concretă în cineva sau în ceva, a lua formă concretă, a se realiza. 2. A întocmi; a forma, a alcătui. – Întru + chip sau într-un chip.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ÎNTRUCHIPÁ ~éz tranz. A face să se întruchipeze. [Sil. în-tru-] /întru + chip
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE ÎNTRUCHIPÁ pers. 3 se ~eáză intranz. A-și găsi expresia materială; a căpăta chip concret; a se întrupa; a se materializa. /întru + chip
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎNTRUCHIPÁ vb. 1. v. întrupa. 2. v. concretiza. 3. v. personifica. 4. v. simboliza.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
întruchipá vb., ind. prez. 1 sg. întruchipéz, 3 sg. și pl. întruchipeáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)