Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: întrupa (verb tranzitiv) , întrupare (substantiv feminin)   
ÎNTRUPÁRE, întrupări, s. f. Acțiunea de a (se) întrupa și rezultatul ei; concretizare, personificare; (concr.) trup, ființă. – V. întrupa.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNTRUPÁRE s. 1. incarnare, incarnație, (înv.) împelițare, încorporare, omenire. (~ unui animal în om, în basme.) 2. v. concretizare. 3. v. perso-nificare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
întrupáre s. f., g.-d. art. întrupării; pl. întrupări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎNTRUPÁ, întrupez, vb. I. 1. Refl. și tranz. A lua sau a da formă concretă (de trup omenesc), a (se) concretiza; a (se) încarna. 2. Tranz. (Înv.) A uni, a încorpora într-un singur tot. – În + trup.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ÎNTRUPÁ ~éz tranz. 1) A face să se întrupeze. 2) A uni într-un timp comun. /în + trup
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE ÎNTRUPÁ pers. 3 se ~eáză intranz. A-și găsi expresia materială; a căpăta formă concretă; a se întruchipa; a se materializa. /în + trup
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎNTRUPÁ vb. 1. a (se) incarna, a (se) întruchipa, (înv.) a (se) împelița, a (se) închipui, a (se) încorpora, a (se) omeni. (S-a ~, luând înfățișare de femeie.) 2. v. concretiza. 3. v. personifica.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ÎNTRUPÁ vb. v. alipi, anexa, atașa, încor-pora.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
întrupá vb., ind. prez. 1 sg. întrupéz, 3 sg. și pl. întrupeáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)