Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
ÎNTRUPÁT, -Ă, întrupați, -te, adj. Care a căpătat trup, care a luat ființă. – V. întrupa.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNTRUPÁT adj. incarnat, întruchipat, personificat.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ÎNTRUPÁ, întrupez, vb. I. 1. Refl. și tranz. A lua sau a da formă concretă (de trup omenesc), a (se) concretiza; a (se) încarna. 2. Tranz. (Înv.) A uni, a încorpora într-un singur tot. – În + trup.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ÎNTRUPÁ ~éz tranz. 1) A face să se întrupeze. 2) A uni într-un timp comun. /în + trup
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE ÎNTRUPÁ pers. 3 se ~eáză intranz. A-și găsi expresia materială; a căpăta formă concretă; a se întruchipa; a se materializa. /în + trup
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎNTRUPÁ vb. 1. a (se) incarna, a (se) întruchipa, (înv.) a (se) împelița, a (se) închipui, a (se) încorpora, a (se) omeni. (S-a ~, luând înfățișare de femeie.) 2. v. concretiza. 3. v. personifica.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ÎNTRUPÁ vb. v. alipi, anexa, atașa, încor-pora.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
întrupá vb., ind. prez. 1 sg. întrupéz, 3 sg. și pl. întrupeáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink