ÎNTUNECÍME, întunecimi, s. f. Întuneric adânc, de nepătruns; beznă, obscuritate. ◊ (Pop.) Întunecime de soare = eclipsă de soare. – Întuneca + suf. -ime.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNTUNECÍME s. 1. v. beznă. 2. v. întuneric.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Întunecime ≠ lumină
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
întunecíme s. f., g.-d. art. întunecímii; pl. întunecími
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎNTUNECÍME ~i f. Întuneric de nepătruns; beznă. /întúnec + suf. ~ime
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink