ÎNTUNÉRIC s. n. 1. Lipsă de lumină. 2. Fig. Incultură, ignoranță. [Var.: (reg.) întunérec s. n.] – În + tuneric (Înv. „întunecime” < lat.).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNTUNÉRIC n. 1) Lipsă de lumină; obscuritate. ◊ ~ beznă foarte întuneric. Pe ~ a) când nu se mai vede; b) fără lumină. 2) fig. Lipsă de cunoștințe; neștiință; înapoiere. /în + tuneric
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎNTUNÉRIC s. 1. v. beznă. 2. întunecime, obscuritate, umbră. (~ nopții se întinde peste câmpii.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ÎNTUNÉRIC s. v. duium, grămadă, mulțime, potop, puhoi, puzderie, sumedenie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Întuneric ≠ lumină
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
întunéric s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink