Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: întărâta (verb tranzitiv) , întărâtare (substantiv feminin)   
ÎNTĂRÂTÁRE, întărâtări, s. f. Acțiunea de a (se) întărâta; iritare; surescitare; agitație, incitare. – V. întărâta.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNTĂRÂTÁRE s. 1. v. asmuțire. 2. v. instigare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
întărâtáre s. f., g.-d. art. întărâtării; pl. întărâtări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎNTĂRÂTÁ, întărất, vb. I. 1. Tranz. A aduce pe cineva în stare de enervare, de surescitare; a agita, a instiga un grup de oameni; a ațâța, a asmuți, a zădărî (un animal). 2. Tranz. A incita pe cineva să facă un lucru. ♦ Refl. A se însufleți, a se entuziasma, a se înflăcăra. 3. Refl. A se porni cu violență, a se intensifica, a se înteți. [Var.: (pop.) întărá, întârtá vb. I] – Lat. *interritare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ÎNTĂRÂTÁ întărât tranz. (ființe) A aduce în mod intenționat într-o stare de iritare; a zădărî; a ațâța; a incita; a stârni. /<lat. intercitare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE ÎNTĂRÂTÁ mă întărât intranz. 1) (despre procese, fenomene etc.) A se desfășura din ce în ce mai energic; a deveni mai intens; a se înteți; a se intensifica. 2) (despre persoane) A manifesta o afectivitate sporită; a se aprinde; a se înfierbânta; a se înfoca. /<lat. intercitare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎNTĂRÂTÁ vb. 1. v. asmuți. 2. v. instiga. 3. v. înfuria.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A (se) întărâta ≠ a (se) liniști, a (se) domoli, a (se) potoli
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
întărîtá (întărâtát, întărâtát), vb. – A ațîța, a zădări, a incita, a îmboldi. – Var. întărta. Lat. interritāre, păstrat într-o glosă din sec. VIII, de la irritare contaminat cu territāre „a speria” (Schuchardt, ZRPh., XXIII, 419; Pușcariu 879; Candrea-Dens., 872; REW 4491), cf. napol. nderreta, v. fr. (en)tarier, prov. torridá.Der. întărîtător, adj. (iritant, provocator); întărîtăcios, adj. (care provoacă din plăcere).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
întărâtá vb., ind. prez. 1 sg. întărât, 3 sg. și pl. întărâtă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)