Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: înveseli (verb tranzitiv) , înveselire (substantiv feminin)   
ÎNVESELÍRE, înveseliri, s. f. Acțiunea de a (se) înveseli și rezultatul ei; veselie, bună dispoziție. – V. înveseli.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNVESELÍRE s. (pop.) veselire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
înveselíre s. f., g.-d. art. înveselírii; pl. înveselíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎNVESELÍ, înveselesc, vb. IV. Refl. și tranz. A deveni sau a face să fie vesel, voios, bine dispus. ♦ Tranz. Fig. A face să fie mai puțin mohorât, întunecat, monoton; a însenina, a deschide, a lumina. – În + vesel.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ÎNVESELÍ ~ésc tranz. A face să se înveselească; a distra. /în + vesel
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE ÎNVESELÍ mă ~ésc intranz. A deveni vesel; a se dispune. /în + vesel
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎNVESELÍ vb. 1. (pop.) a (se) veseli, (înv. și reg.) a (se) învoioșa, (reg.) a (se) îmbucura. (Vestea l-a ~.) 2. v. distra.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A (se) înveseli ≠ a (se) întrista, a (se) mâhni, a (se) posomorî, a (se) scârbi
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
A se înveseli ≠ a se indispune
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
înveselí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înveselésc, imperf. 3 sg. înveseleá; conj. prez. 3 sg. și pl. înveseleáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)