ÎNVETERÁT, -Ă adj. v. inveterat.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNVETERÁT, -Ă adj. v. inveterat.
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INVETERÁT, -Ă, inveterați, -te, adj. (Despre oameni) Învechit în rele, în vicii; (despre defecte, vicii etc.) învechit, înrădăcinat. [Var.: înveterát, -ă adj.] – Din fr. invétéré. Cf. lat. inveteratus, it. inveterato.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
INVETERÁT ~tă (~ți, ~te) (despre persoane și manifestările lor) Care este într-un anumit fel (mai ales, negativ) de foarte mult timp. Un alcoolic ~. /<fr. invétéré, lat. inveteratus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
INVETERÁT, -Ă adj. Învechit (spec.) în rele, vicios, p*******t; (despre vicii, defecte etc.) înrădăcinat, încarnat. [Var. înveterat, -ă adj. / cf. fr. invétéré, lat. inveteratus].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INVETERÁT adj. v. incorigibil, înrăit.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
inveterát (învechit) adj. m., pl. inveteráți; f. sg. inveterátă, pl. inveteráte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink