ÎNVIETÓR, -OÁRE, învietori, -oare, adj. (Rar) Care dă viață, energie, care face să renască, care regenerează; înviorător. [Pr.: -vi-e-] – Învia + suf. -ător.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
învietór adj. m. (sil. -vi-e-), pl. învietóri; f. sg. și pl. învietoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎNVIETÓR ~oáre (~óri, ~oáre) (în superstiții, mituri etc.) Care învie; care dă din nou viață. /a învia + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink