Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
ÎNVINUÍT, -Ă, învinuiți, -te, adj. Care este sau a fost învinuit. ♦ (Substantivat) Persoană aflată sub urmărire penală; acuzat, inculpat, pârât. – V. învinui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNVINUÍT s., adj. v. inculpat.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
învinuít adj. m., pl. învinuíți; f. sg. învinuítă, pl. învinuíte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎNVINUÍ, învinuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) considera vinovat; a (se) învinovăți; a (se) acuza. ♦ Tranz. Spec. A acuza pe cineva în fața unei instanțe judecătorești; a inculpa. – În + vină + suf. -ui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ÎNVINUÍ ~iésc tranz. A socoti vinovat; a acuza. /în + vină
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎNVINUÍT ~ți m. Persoană acuzată de o infracțiune și este parte într-un proces penal; acuzat; inculpat. /v. a învinui
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎNVINUÍ vb. v. acuza.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A (se) învinui ≠ a (se) justifica
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
A învinui ≠ a dezvinovăți, a îndreptăți
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
învinuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învinuiésc, imperf. 3 sg. învinuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. învinuiáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink