ÎNVIORĂTÓR, -OÁRE, înviorători, -oare, adj. Care înviorează, care însuflețește; care îmbărbătează. [Pr.: -vi-o-] – Înviora + suf. -ător.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNVIORĂTÓR adj. v. însuflețitor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
înviorătór adj. m. (sil. -vi-o-), pl. înviorătóri; f. sg. și pl. înviorătoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎNVIORĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care înviorează; care dă înviorare. Răcoare ~oare. /a înviora + suf. ~ător
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink