Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
ÎNVOLBURÁRE, învolburări, s. f. Acțiunea de a (se) învolbura; rotire, mișcare în vârtej. – V. învolbura.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNVOLBURÁRE s. 1. învârtejire, zbatere, (reg.) vârtejuire. (~ mării.) 2. v. agitație.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
învolburáre s. f., g.-d. art. învolburării; pl. învolburări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎNVOLBURÁ, învólbur, vb. I. 1. Tranz. și refl. (La pers. 3, despre ape, furtuni etc.) A (se) mișca în vârtejuri; a (se) învârteji. 2. Tranz. Fig. (Rar) A învălui, a cuprinde, a împresura. [Prez. ind. și: învolburez] – În + volbură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ÎNVOLBURÁ ~éz tranz. 1) A face să se învolbureze. 2) fig. A cuprinde din toate părțile; a învălui. [Și învolbur] /în + volbură
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE ÎNVOLBURÁ pers. 3 se ~éază intranz. (despre ape, aer) A se mișca în vârtejuri; a face volburi; a se învârteji. [Și învolbură] /în + volbură
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎNVOLBURÁ vb. 1. a (se) învârteji, a (se) zbate, (rar) a (se) învâltori, (pop.) a (se) vârteji, (reg.) a (se) învoalbe, a (se) vârtejui. (Marea se ~.) 2. v. agita.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
învolburá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. învólbură/învolbureáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink