ÎNVRĂJBITÓR, -OÁRE, învrăjbitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care seamănă vrajbă, dușmănie, care ațâță la ură. – Învrăjbi + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
învrăjbitór adj. m., s. m., pl. învrăjbitóri; f. sg. și pl. învrăjbitoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎNVRĂJBITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care învrăjbește; care stârnește vrajbă între oameni. /a învrăjbi + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink